Pe peron mai erau doar fluturii de noapte,intrecandu-se in spirale imperfecte,
printre trenuri ce aveau sa nu mai plece,
printre naluci ale calatorilor ce aveau sa nu se mai intoarca.
Cineva isi uitase o pereche de aripi cu miros
de inger demodat,
altii isi abandonasera deliberat gandurile soptite
lasate sa moara de plictiseala pe sine.
Eu si cu mine, cu mainile indesate
in buzunarele largi
ne-am lasat privirea lichefiata sa curga
peste bancile goale,
degustand pana la refuz,
linistea rece si palida a garii,
asteptand cuminti
venirea zorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu