Cu ochii inchisi

Nu stiu ce doare mai mult

atunci cand doare:

durerea frumoasa de preaplin,

in sine,

sau zbaterea inaltului

intre granitele rigide ale trupului

la marginea umbrei?

Aripile-mi prea mari

cand se fac una cu cerul,

sau conturul palmelor mele

ce-mi separa aparent

atomii de frunza copacului?

Necuprinsul clipei

neinteles inca de minte,

sau linia prea dreapta

a timpului

care nu are stire de rotund​?

Cteodata ma cuprinde

o ciuda bizara pe margine

pe orice linie care separa formele

pe orice contur care traseaza limita

intre suflet si suflet

intre inima si floare

intre fluture si pajiste.

Inchid ochii, o clipa,

invaluind in aceeasi raza, infinitul unic

ce ma umple frumos

pana la refuz

Tu stii...

Tu stii

sa lasi intrebarile fara raspuns

ca eu sa-ti reinventez

la infinit aripile si noptile,

culorile

si umbrele tale statui

ce apasa sub mine pamantul.

Tu stii

sa te faci ca uiti

ca eu sa pictez iar si iar

acelasi tablou fantasma

al amprentelor tale lasate sa adanceasca

oceanul memoriei mele,

acelasi contur efemer al clipei

in care am disparut in tine.

Tu stii

sa ma pierzi,

si sa nu ma mai cauti

ca eu sa respir aerul parfumat al absentei tale,

sa rumeg panza tacuta a asteptarii

silabisind in vis numele oceanelor in care

ti-ai ratacit furtunile calde.

Tu stii

sa asculti

atunci cand nu mai am nimic de spus,

cand tot ce exista dispare

cand cuvintele se prabusesc in uitare

si necuprinsul ia forma inimii mele

arcuind mangaierea

peste granitele timpului.

Tu stii

Eu devin

Dincolo de tacere

Imi leg cuvintele

de lantul tacerii,

cuvintele mele nebune

si sufletul meu nebun

il inchid

in scoicile marilor albastre.

Daca ai sti sa citesti necuvintele

daca ai intelege linistea bratelor mele mute

daca ai putea sa intri in scoicile marii

unde ma nasc ascuns

din visele tale ascunse

tacerea mea ar deveni fluture

si eu as deveni val

dansand la infinit

nisipurile tarmului cald

valsand peste tine

nemarginirea dulce a clipei

Atingere

Prin bratele tale au curs ape repezi de munte

si le-ai lasat, ascuns,

sa se reverse

peste obrazul meu plans.

Eu m-am facut transparenta

ca oglinda oceanului

pliata sub degetele tale fierbinti

privind la ganduri cum

devin nevazute,

cum curg din mine

numindu-se ploaie tacuta de toamna.

N-am stiut niciodata

ca o atingere

poate sa doara

atat de frumos.

Privire

Desprins din diminetile sufletului

pareai sa te fi nascut chiar atunci

in clipa aceea eterna,

din aripa ingerului,

in timp ce somnu-i alb

tesea visele cerului

pareai sa fi pierdut urmele trupului

amestecandu-ti atomii

in raza a ceea ce mai ramasese

din dantela stelelor

topite in vastitatea albastra,

pareai sa stii,

pentru o secunda, tot ceea ce

focul divin stie despre

inima,

pareai sa fi uitat de sticla clepsidrelor

transformandu-te intr-un zeu al timpului

impletit

in apele priviriilor mele

fugare.

Am incercat sa-ti culeg

petalele visarii

ce-ti curgeau din geana

deschisa

si asa m-am pierdut

in curgerea lor

ce-si asternea cursul

peste orice insemna margine

atunci totul a stat

si a fost

fiintare

Cautare

Diminetile tale

ard

in aripile deschise ale pasarilor

ce si-au uitat

albul in pene

topindu-si cantecul in

moalele norilor

desenand siruri

de clipe

secunde inexistente la marginea timpului,

trasand vise

pe cerul deschis

si nu stiu, uneori,

inspre ce zari

iti lasi zambetul sa curga,

parcurg distanta infinita

dintre soare si pamant

arcuindu-mi simturile peste

darele lasate de stelele noptii,

cautandu-ti urma...

doar inima,

placata cu frunze

ce cunosc soapta vantului,

recita constant tremurul

nascut din adierea continua

a visului tau

Gand 8

Cateodata

am nopti prelungi

inloc de glezne,

am dimineti pustii inloc de aripi

si vis rasfrant

am

inloc de tampla.

Joc jocul vietii

rasarind sporadic in umbra clipelor

apasand pamantul

cu suflarea-mi ciudata

incercand sa parafrazez curgerea,

incercand sa descriu serpuirea

continua a sufletului

printre jaloanele timpului,

sadite in albul materiei

de palmele zeilor cazuti in uitare.

Cateodata am pajisti

inloc de inima

si inima inloc de cuvant

si pasari stoluri

am

in locul palmelor deschise

migrand intre mangaiere si inghet

in incercarea de a nu uita

zborul...

Dezvaluire

Tacerile tale miroseau a iarba,
intre peretii subtiri

ai sufletului meu

pavat cu franturi de cuvinte

si flacari printre ele arzand

a pasari

multicolore

si flacari printre ele curgand

din streasina inimii,

topind

mistuind

scanteind...

Tablou

Existam, undeva la marginea lumii

sadind pasari

in apele cerului,

pasind desculti

peste pene de foc

intoarse in noi,

cu fiecare pas

mai aproape de zbor.

Existam cumva,

suprapusi peste coama padurilor

sorbind verdele umed

pana cand din tampla

ni se nasteau copaci

invizibili

impletindu-si vantul in

frunze,

frunza, devenind una cu gandul,

gandul devenind una cu inima,

inima devenind

una...

Gand 4

Vantul nu e doar

o intamplare

a primaverii,

stelele nu sunt doar

o intamplare

a cerului,

inima nu e doar

o intamplare a sufletului,

un accident trandafiriu

al trupului,

asa cum florile nu sunt doar

o intamplare bizara

a frunzelor.

Si daca nimic nu e hazard

de ce parca, eu,

as fi o intamplare ciudata

a clipei,

atunci

cand nu ma recunosc in

oglinzile lumii,

cand ma cufund in culorile

vietii

amestecandu-i nuantele

ca un oaspete nepoftit,

cand timpul meu

pare sa nu existe in timpul

trecatorului,

cand ochii mei inghit zarile

reinventandu-le cararile

iar si iar,

cand nu stiu sa cant,

decat in ritmul viorilor,

undeva la marginea sufletului

fara margine...