Diminetile tale
ard
in aripile deschise ale pasarilor
ce si-au uitat albul in pene
topindu-si cantecul in
moalele norilor
desenand siruri
de clipe
secunde inexistente la marginea timpului,
trasand vise
pe cerul deschis
si nu stiu, uneori,
inspre ce zari
iti lasi zambetul sa curga,
parcurg distanta infinita
dintre soare si pamant
arcuindu-mi simturile peste
darele lasate de stelele noptii,
cautandu-ti urma...
doar inima,
placata cu frunze
ce cunosc soapta vantului,
recita constant tremurul
nascut din adierea continua
a visului tau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu