Tu stii
sa lasi intrebarile fara raspuns
ca eu sa-ti reinventez
la infinit aripile si noptile,
culorile
si umbrele tale statui
ce apasa sub mine pamantul.
Tu stii
sa te faci ca uiti
ca eu sa pictez iar si iar
acelasi tablou fantasma
al amprentelor tale lasate sa adanceasca
oceanul memoriei mele,
acelasi contur efemer al clipei
in care am disparut in tine.
Tu stii
sa ma pierzi,
si sa nu ma mai cautica eu sa respir aerul parfumat al absentei tale,
sa rumeg panza tacuta a asteptarii
silabisind in vis numele oceanelor in care
ti-ai ratacit furtunile calde.
Tu stii
sa asculti
atunci cand nu mai am nimic de spus,
cand tot ce exista dispare
cand cuvintele se prabusesc in uitare
si necuprinsul ia forma inimii mele
arcuind mangaierea
peste granitele timpului.
Tu stii
Eu devin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu