o intamplare
a primaverii,
stelele nu sunt doar
o intamplare
a cerului,
inima nu e doar
o intamplare a sufletului,
un accident trandafiriual trupului,
asa cum florile nu sunt doar
o intamplare bizara
a frunzelor.
Si daca nimic nu e hazard
de ce parca, eu,
as fi o intamplare ciudata
a clipei,
atunci
cand nu ma recunosc in
oglinzile lumii,
cand ma cufund in culorile
vietii
amestecandu-i nuantele
ca un oaspete nepoftit,
cand timpul meu
pare sa nu existe in timpul
trecatorului,
cand ochii mei inghit zarile
reinventandu-le cararile
iar si iar,
cand nu stiu sa cant,
decat in ritmul viorilor,
undeva la marginea sufletului
fara margine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu