Presupunere

Poate ca tu vorbeai limba pasarilor

inca de cand

eu vorbeam limba copacilor

poate candva ti-am adapostit aripa

atunci cand ti-ai intrerupt

pentru o clipa zborul

si poate tot atunci

am inceput sa indragesc rotundul lunii

indreptandu-mi frunzele spre inalt

privindu-te

uitandu-mi complet radacinile adanc

infipte in inima pamantului.

Poate ca tu aveai culoarea ierbii

inca de cand

eu inventam parfumul florilor

si forma petalei

si poate tot atunci ti-am cantat

ritmul umed al ploilor

lasandu-l sa ne scalde memoria

in apele zorilor

uitand de apus.

Poate abia atunci am inceput sa invat

nuantele infinite ale sufletului

ancorandu-le

rand pe rand

in curgerea timpului

lasandu-le acum sa reverse eternul
peste clipa