Cuvintele n-ar face decat
sa-i scuture de frunze copacii,
pe care privirea ta
nu le poate cuprinde.
In mine sta copilul
bezmetic si plans,
sta femeia desculta cu obrazul de ceara,
in mine stau haite de lupi
plangandu-si vanatul pe pajistea noptii,
si florile rotunde de atata frumos
stau cuminti,
asteptandu-si dreptul la zambet.
Ti-as putea recita numai
fragmente din mine,
franturi de femeie cu suflet visat,
desprinse elegant din panza
interminabila
a universului meu haotic.
Pot doar sa suflu incet peste tine
culorile apusului,
si luminile rasaritului sa le inec in
palmele tale,
lasandu-te sa-mi reinventezi sensul
pentru o clipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu