si am privit
cum din umbra mea cresteau ramuri
incolacindu-mi gleznele
cu fiorul pamantului cald.Din ochii mei au curs frunze
impletite in leaganul noptii
fosnindu-mi tamplele
a uitare de sine.
Pentru o clipa m-am temut
ca ai sa te intorci
si ai sa ma gasesti asa, femeie-copac,
cu radacinile infipte in clipa asta eterna
tradandu-mi abandonul
si ai sa razi de
tremurul crud al crengilor mele,
nascut din mangaierea vantului tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu