Uneori am impresia ca nici nu existi
ca te-am inventat,
ca te-am rupt din albul zapezilor
si ti-am dat numele visului meu
poate chiar esti doar un basm,
o poveste neterminata
un poem fara sfarsit al sufletului meu calator
o arcuire a cerului peste
falezele albastre ale vietilor mele trecute,
o mangaiere fara nume
pe care o cant neobosita
la marginea dintre mine
si umbra cuvantului tau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu