Nu stiu de-ai pleca
intr-o buna zi, uite asa, cu petale pe umerisi ti-ai impacheta destinul intr-o alta valiza
cu muguri ce miros a carari straine,
fara sa stii macar o vorba din cate
am spus despre tine copacilor,
fara sa fi rumegat macar un vis
din cate am visat
cu nalucile laolalta, peste memoria
chipului tau nevazut,
nu stiu
inspre ce zari as privi
din care cuvant as mai renaste
din care ape as mai curge
ce forma ar mai avea tacerile mele rotunde.
Probabil as alege un inger,
unul cu aripi mari de opal
si l-as striga cu numele tau
odata la rasarit
si odata la apus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu