Nu stiu ce doare mai mult
atunci cand doare:
durerea frumoasa de preaplin,
in sine,
sau zbaterea inaltuluiintre granitele rigide ale trupului
la marginea umbrei?
Aripile-mi prea mari
cand se fac una cu cerul,
sau conturul palmelor mele
ce-mi separa aparent
atomii de frunza copacului?
Necuprinsul clipei
neinteles inca de minte,
sau linia prea dreapta
a timpului
care nu are stire de rotund?
Cteodata ma cuprinde
o ciuda bizara pe margine
pe orice linie care separa formele
pe orice contur care traseaza limita
intre suflet si suflet
intre inima si floare
intre fluture si pajiste.
Inchid ochii, o clipa,
invaluind in aceeasi raza, infinitul unic
ce ma umple frumos
pana la refuz 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu